Intrarea în spațiul Schengen ,,dată peste cap” de un Plan Investițional și de un PNRR  jignitor și dubios, amândouă generatoare de ,,frici” pentru Europa?

Cum ar putea fi acest Planul Investițional generator de ,,frici” pentru Europa?

În condițiile unui context influențat de COVID și de Războiul din Ucraina, liderii politici nu renunță la acțiunea de a proiecta vise deșarte viitorilor votanți. Chiar ”vise utopice” , am putea spune, rămânând în granițele unui pleonasm asumat.

Astfel, doar pentru a prezenta cât mai multe Autostrăzi și Drumuri Expres, pe care au de gând să le ”realizeze”, politicienii noștri își asumă o cofinanțare a proiectelor prin POT – Program Operațional pe fonduri europene nerambursabile cu 60% cofinanțare!

 Pe programele operaționale anterioare, această valoare era de doar 15%! O asumare și astăzi a unei cofinanțări rezonabile de 15%, ar însemna să se taie multe investiții din Planul Investițional invocat.

Politicul nu dorește să facă acest lucru pentru că vor fi asociați și penalizați la vot

Pe parcursul acestor discuții, fără doar și poate, reprezentanții noștri au fost la Comisia Europeană și au susținut că, în următorii 10 ani, urmează să facă de 20 de ori mai multe autostrăzi față de cât au construit până acum.

Cum să nu iriți? Cum să stai de vorba cu așa oameni? Cum poți să vii și să spui că vei face toate acestea, după principiul primul venit-primul servit, respectiv fără o strategie care să includă și planificare justificată din punct de vedere tehnico-economic?

De ce îți dorești să realizezi o investiție fără să îți pese dacă investiția este rentabilă sau dacă banii sunt cheltuiți corect?  Acestă întrebare este cea care naște cele mai multe ,,frici”, pentru că o investiție nefiind argumentată și neavând un scop clar definit, intră pe zona de interpretabil și chiar ”dubios”.

În această frenezie a miliardelor și a investițiilor, dominată de un non sens cap-coadă, se pune problema asigurării finanțării, respectiv a împrumuturilor externe. Aceste împrumuturi se pot obține în două feluri:

1. De la finanțatori onești și europeni. Pentru a putea beneficia de aceste împrumuturi, voința politică va intra într-un impas. În această situație, că să obții un împrumut, finanțatorul trebuie convins de faptul că  România este solvabilă și că investiția produce beneficii.

Vor fi necesare proceduri practic similare cu cele de obținere a fondurilor europene nerambursabile, proceduri evitate de politicienii noștri, care vor să își impună viziunea atehnică și în special faronică pentru ORICE PREȚ. Pentru votul nostru sunt gata să ne amaneteze viitorul!

• De la finanțatori mai puțin onești și poate terți cointeresați din vest. Acești finanțatori, așa cum s-a mai întâmplat și prin Monte Negro, sunt gata să îți ofere împrumuturi fără prea multe întrebări, dar cu posibile costuri viitoare foarte – foarte mari…Detalii aici și mai jos.

,,Statul Muntenegru este în pericol să intre în faliment din cauza unui proiect faraonic finanțat și construit de China.”

Din păcate, Comisia Europeană nu s-a aplecat serios asupra celei de a doua variante și este posibil să îmbrățișeze, la un moment dat, o stare de fapt mai puțin confortabilă.

Cum ar putea fi acest PNRR jignitor?

În condițiile în care Uniunea Europeană, în contextul crizei COVID, consideră că țările din Uniune au avut de suferit deficite bugetare majore, care pun probleme în continuarea unor investiții din lipsa asigurării unei finanțări (dintr-un buget aflat pe deficit datorat crizei COVID), să vii și să prezinți un PNRR faraonic, corelat la un Plan de Investiții tot Faraonic, cu zeci de miliarde de euro, poate fi jignitor, întrucât ce ne-a fost transmis ca o mână de ajutor în vremuri grele, nu poate fi tratat la un nivel de bacșiș în contextul strategiei de finanțare.

Practic, conducătorii noștri au decis că această ,,mână de ajutor” nu ne este necesară. Pare mai degrabă este un bacșiș, de fapt NOI O SĂ AVEM DE TOATE, CU BANI PE CARE NU ÎI AVEM …

Practic acest instrument de finanțare, care ar trebui să vină și să acopere deficite bugetare pentru a ale menține într-o marjă cât mai mică la nivel de UE.  NOI, ROMÂNIA îl folosim ca să punem presiuni enorme pe bugetul de azi și pe cel viitor, inclusiv prin includerea unor împrumuturi exorbitante.

Iată că nu am înțeles nimic și am transformat o soluție europeană, care avea în vedere stabilitatea europeană într-o soluție care conduce la instabilitate națională. Bineînțeles cu răsfrângeri și asupra Uniunii Europene. 

De ce un PNRR care poate părea dubios?

La nivel de intenții, mai mult sau mai puțin bune, din afara PNRR nu putem să nu facem o paralelă, de exemplu, între PNDL și Pistele de bicicliști.

Astfel, dacă în PNDL (Planul de Dezvoltare Locală) s-au constatat cel puțin ,,unele” fraude, în condițiile în care în spatele investițiilor existau niște reglementări tehnice relativ solide, ne întrebăm ce se va întâmpla cu cele 750 de milioane de RON, absorbite în 2 minute, pentru Pistele de bicicliști, în condițiile în care nu avem reglementări tehnice care să definească proiectarea și execuția Pistelor de bicicliști (Ex: zero condiții calitative minime).

Păi, înseamnă că:

• se va putea proiecta orice și se va putea executa orice, fără ca Prestatorii de servicii să mai poată fi acuzați de fraudă. Atât timp cât nu există reglementări tehnice care să poată fi încălcate, se poate face ,,orice”;

• Implementatorii, oricare ar fi ei, vor implementa piste de bicicliști pentru că ,,se dau bani”, după un principiu atehnic și fără valențe economice, pe principiul primul venit- primul servit.

Cei care își asumă implementarea, cel puțin verbal, nu vor trebui să dovedească faptul că investiția lor aduce beneficii. Faptul că este megalomanică și singura justificare necesară este că: Am fost primii! – certifică dezastrul și haosul sub care trăim.

Poate cel mai important aspect este acela că pentru aceste piste de bicicliști, neexistând reglementări tehnice și un conținut definit al documentației tehnico-economice, nu se vor realiza acele Analize Cost-Beneficiu, analize care îți răspund prompt la întrebările: Este această pistă de bicicliști o investiție rentabilă și sustenabilă? Cheltuim banii cu o pistă de bicicliști într-un mod judicios?

Ei bine, noi mergem mai departe fără să ne punem aceste întrebări! Acest mod de a gândi naște însă multe semne de întrebare pentru finanțatori.

De exemplu:

De ce îți dorești să realizezi o pistă de bicicliști, fără să îți pese dacă investiția este rentabilă sau dacă banii sunt cheltuiții corect? Bineînțeles, această întrebare rămâne pentru toate investițiile cuprinse în Planul Investițional.  

Având în vedere cele de mai sus, considerăm că unul dintre motivele care stau la baza acestei ,,indecizii” de primire în Spațiul Schengen a României poate fi reprezentat și de strategiile României în Infrastructura rutieră majoră.

FOTO: Mediafax