Infrastructură, accidente, victime – un cerc vicios pentru români. De ce tac autoritățile?

Românii care și-au luat concedii, luând cu asalt șoselele, se lovesc de un cerc vicios. Accidentele ce se țin lanț pe autostrăzi, drumuri naționale și europene, au multiple cauze pe care decidenții politici nu le consideră deocamdată relevante pentru a lua măsuri de urgență.

Relația dintre infrastructura slab calitativă și accidentele rutiere este o ipoteză intens vehiculată în mass media și confortabilă decidenților politici. Se pleacă de la premisa că evenimentele rutiere sunt provocate de calitatea slabă a infrastructurii. Aproape nimeni nu ia în calcul necesitatea conturării unui profil psihologic al conducătorului auto de pe șoselele din România.

Nu spunem acest lucru pentru a minimiza calitatea slabă a unei părți din infrastructura națională ci pentru a arată că adevărul e compus din mai multe elemente care implică costuri de vieți omenești.  

Pentru a privi obiectiv lucrurile, o astfel de ipoteză, pe lângă faptul că absolvă de vină conducătorii auto indică problema într-o singură direcție – CNAIR, nici măcar Ministerul Transporturilor.

Această diversiune a percepției publice ascunde defapt adevărul și transferă responsabilitatea. Astfel, responsabilitatea devine pasivitate.

Indubitabil, calitatea infrastructurii influențează direct numărul de accidente, însă cauzele sunt multiple: șoferi obosiți, indisciplinați, calitatea mașinilor etc. Despre aceste lucruri se vorbește în mod secundar în spațiul public. O altă lecție e că dacă vei căuta vinovații nu vei găsi soluții. Vânătoarea de vinovați la care participă și presa nu va conduce la soluții ci doar la adânci problema. 

Victimele colaterale – copiii

Cea mai mare dramă pe care o putem constata cu mare tristețe este că printre victime au fost și copii (detalii aici). Cel mai important element pe șosele e chiar viața omenească. De aici trebuie să plece orice demers către o politică publică coerentă și croită în regim de urgență. Și în alte țări sunt accidente, însă aceste nefericite evenimente de la noi sunt nenecesare și ascund un profil psihologic al conducătorului auto care poate fi tratat, prevenit și corijat (prin măsuri educative și coercitive). 

De ce nu avem o reacție din partea guvernanților? De ce nimeni nu vine cu o inițiativă pentru a remedia această mare tumoare de pe șoselele românești?

Sursa foto: Libertatea

Plecând de la profilul psihologic al conducătorului auto (irascibilitate, puțină prețuire pentru viață, instincte de pilot de curse etc.) putem culisa către miezul problemei.

Cursuri de conducere defensivă un cod rutier adaptat condițiilor actuale (accentul pus pe prevenție nu doar pe amenzi), reintroducerea în școli a educației rutiere sunt pilonii oricărei gândiri sănătoase care să creeze o politică publică în domeniul transporturilor pe subsistemul de prevenție rutieră.

De ce tac autoritățile?

Având în vedere evenimentele tragice din ultima perioadă, guvernanții ar trebuie să trateze în mod onest problema accidentelor rutiere (și a siguranței rutiere desigur) și să vină cu soluții de ordin educativ și legislativ.

În același timp, ar fi bine să existe o mișcare concertată a statului (Academia Română, școli, instituții publice etc.) pentru a elabora campanii, evenimente și o gama diversă de acțiuni (inclusiv atragerea intelectualilor – a nu se confunda cu influencerii de astăzi).

Câte vieți va mai costa această pasivitate?

Dincolo de ceea ce gândim despre politicieni (fie că vorbim de aleși locali sau parlamentari) ei au pe umeri povara responsabilității. Când intervin în spațiul public sau inițiază programe, proiecte sau legi ei acționează în virtutea acestei responsabilități.

Dincolo de truismul care îmbracă această ultimă idee ar fi bine să ne întrebăm de ce nimeni din rândul politicienilor (în special cei de la guvernare) nu reacționează. Instinctul responsabilității care conlucrează cu cel electoral merg în tandem în a oferi o direcție clară. Această direcție vine automat prin politici publice, legi și alocări bugetare, precum și alte aspecte prezentate mai sus.

De ce acest instinct este reprimat în rândul elitei politice?

Ar fi bine să ieșim din paradigma ”calitate slabă a infrastructurii = accidente” și să intrăm în etapa reinstaurării responsabilității în rândul politicienilor. Soluțiile sunt la îndemână, la fel și tehnicienii pe probleme de psihologia auto sau siguranță rutieră. De ce statul nu utilizează această resursă și preferă pasivitatea?

De fapt, singura întrebare la care trebuie să găsim un răspuns cât mai urgent e ”Câte vieți va mai costa această pasivitate?”

FOTO Main: Stirile Protv