Incoerențe instituționale și blocaje legislative în gestionarea infrastructurii rutiere
Cazul Autostrăzii A8 și conflictul de competențe CNAIR–CNIR
România se confruntă, în mod constant, cu dificultăți majore în implementarea proiectelor de infrastructură rutieră, în ciuda finanțărilor disponibile prin instrumente europene precum PNRR sau POT 2021–2027. Aceste dificultăți nu sunt cauzate exclusiv de lipsa fondurilor sau de complexitatea proiectelor, ci și de incoerențele legislative și instituționale profunde, ilustrate de conflictul de competențe dintre CNAIR și CNIR. Studiul de față analizează cazul Autostrăzii A8 – Târgu-Neamț–Iași–Ungheni, relevând disfuncționalități critice care compromit absorbția fondurilor europene și capacitatea statului român de a derula coerent investiții strategice.
În ultimii ani, infrastructura rutieră a României a devenit terenul unor dezbateri publice intense. Cu toate acestea, natura acestor discuții este în mod constant reactivă – focalizată pe „ce s-a întâmplat” – în detrimentul unei abordări prospective, centrate pe riscurile sistemice și pe anticiparea blocajelor instituționale viitoare. Situația recentă legată de pierderea finanțării PNRR pentru unele tronsoane de autostradă (inclusiv segmente din A7 și A8) ilustrează, poate mai pregnant ca oricând, criza de guvernanță în domeniul marilor proiecte rutiere.
Cadrul instituțional și conflictul de competențe
România funcționează, în prezent, cu două entități distincte responsabile de dezvoltarea infrastructurii rutiere:
- CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) – instituția cu tradiție și experiență, dar afectată de limitări sistemice și birocratice.
- CNIR (Compania Națională de Investiții Rutiere) – entitate înființată pentru a prelua proiectele noi, în special cele finanțate prin PNRR, dar aflată încă într-un stadiu incipient de consolidare instituțională.
Această dihotomie generează o suprapunere de competențe care, în lipsa unei armonizări legislative clare, duce la conflicte funcționale. Situația devine critică atunci când, în același proiect, cele două entități au atribuții contradictorii stabilite de acte normative și de regulamentele programelor de finanțare.
Studiu de caz: Autostrada A8 – Târgu-Neamț – Iași – Ungheni
Cadrul legal
Conform Hotărârii de Guvern nr. 1350/30.10.2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1096/01.11.2024, privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru Autostrada A8, se stabilește că:
„Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. (CNAIR), răspunde de modul de utilizare a sumelor prevăzute în anexă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”
Așadar, responsabilitatea formală revine CNAIR.
Realitatea operațională
Contrar prevederilor legale, CNIR este cea care lansează licitațiile și declară că va implementa proiectul, după cum reiese din sursele oficiale:
Această contradicție indică o decalare între cadrul legal și realitatea administrativă, cu consecințe directe asupra legalității procedurilor de achiziție, eligibilității finanțărilor și riscurilor de contestație.
Finanțarea proiectelor: între PNRR și POT
În contextul pierderii unor finanțări PNRR, s-a propus reorientarea proiectelor către Programul Operațional de Transport (POT) 2021–2027. Însă nici această soluție nu este lipsită de complicații:
- CNIR este trecută oficial ca beneficiar eligibil pe site-ul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene:
→ https://oportunitati-ue.gov.ro/program/programul-transport
- CNAIR nu este clar menționată ca beneficiar, deși, în baza HG-ului indicatorilor tehnico-economici, ar trebui să implementeze proiectul.
Rezultă, astfel, un paradox administrativ: entitatea care are atribuții legale nu poate accesa fondurile europene, iar cea care le poate accesa nu are atribuții legale. Acest blocaj juridic și instituțional subminează grav capacitatea statului român de a valorifica oportunitățile financiare disponibile.
Concluzii și recomandări
Cazul Autostrăzii A8 este simptomatic pentru starea generală a infrastructurii rutiere din România: un sistem care funcționează la limita legalității, unde incoerențele legislative și suprapunerile instituționale împiedică implementarea eficientă a proiectelor de interes național.
Pentru a corecta aceste disfuncționalități, este imperativ să se acționeze în următoarele direcții:
- Clarificarea legislativă a competențelor CNAIR și CNIR, inclusiv prin revizuirea Hotărârilor de Guvern și a normelor de aplicare a programelor de finanțare.
- Profesionalizarea reală a structurilor administrative, cu accent pe capacitatea de management de proiect și respectarea cadrului legal.
- Unificarea sau delimitarea funcțională strictă a celor două companii, pentru a evita suprapunerile și blocajele instituționale.
Fără aceste reforme, România riscă să treacă de la promisiunea a mii de kilometri de autostradă, la realitatea câtorva sute, construite într-un haos birocratic și pe criterii neconforme principiilor de eficiență și transparență
