În SPIRITUL și LITERA LEGII, cât de cât!
Deși zilele acestea atenția ne-a fost ocupată cu ”chinurile facerii” noului guvern, alegerile din Polonia, salina Praid, declarațiile de la portiță și conflictul ruso-ucrainian, o știre nu a putut trece neobservată, mai ales pentru aceia interesați de domeniul transporturilor:
UMB a reziliat două contracte cu CNIR!
Această decizie fără precedent a antreprenorului român vine într-o perioadă cum nu se poate mai dificilă pentru noi, ca țară : blocarea unei tranșe din PNRR și previziunea tot mai clară ca multe proiecte nu o să fie finalizate la termen și EXISTĂ RISCUL DE A SE PIERDE MULTE FINANȚĂRI! Dar decizia este de înțeles, pentru că și răbdarea are limitele ei.
Antreprenorul român își motivează în scris și public deciziile de reziliere, iar concluzia este simplă și clară: interpretarea diferită a legislației, a cărei victimă este mereu românul de rând.
Suntem printre puținele state din UE care dețin peste 17.000 de norme (legi, OUG-uri, OG-uri, HG-uri, Ordine de ministru etc.), multe dintre ele din perioada socialistă, deci depășite sau altele mai noi, dar neclare, cu lacune și porți de interpretare, uneori lăsate intenționat, alteori ”prost” scrise, care nu sunt în concordanță cu realitățile din teren. Multe din aceste legi se calcă pe picioare una pe cealaltă, iar statul român nu a găsit nici până acum un ”cap limpede” care să le armonizeze, să le simplifice. DE AICI ȘI CONCLUZIA UNUI FOST PREȘEDINTE CĂ SUNTEM ”UN STAT EȘUAT” ȘI A ALTUIA NOU CĂ SUNTEM UN ”STAT DISFUNCȚIONAL”.
Iar legislația este apanajul clar al politicului de 35 ani, nu mai există scuze cum că funcționarii, că UE, că americanii, francezii sau nemții sunt de vină! Vina este a clasei politice pe de-a întregul ei, iar acum simțim consecințele unei deprofesionalizări din ce în ce mai accentuate a demnitarilor.
Dacă cel mai mare antreprenor român, din domeniul infrastructurii rutiere (și poate singurul rămas în această categorie) decide să rezilieze succesiv două contracte de autostradă (dintre cele mai mari ca valoare de până acum), atunci avem O MARE PROBLEMĂ, iar decidenții nu au preîntâmpinat-o! Deși soluții există, mereu există, chiar și pentru spețe mai grele!
Și o să oferim un exemplu din istoria recentă:
În anul 2016 prin ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 7 din 16 martie 2016 (*actualizată*) privind unele măsuri pentru accelerarea implementării proiectelor de infrastructură transeuropeană de transport, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, Guvernul/ Politicul intervine în mod direct în sprijinul Antreprenorilor care trebuiau să ,,fie ajutați” , mai exact să fie aduși din ilegalitate în legalitate, în contextul socio-politic de la acel moment pentru că:
,,În acest sens, principalele consecințe rezultate din situațiile descrise mai sus, sunt:
– creșterea presiunii asupra bugetului de stat ca urmare a pierderii sumelor alocate României din fondurile structurale în perioada de programare 2014-2020 evaluate la aproximativ 1,4 mld. euro în anul 2016;
– aplicarea penalizărilor de întârziere și accesoriilor aferente de către executanții de lucrări ca urmare a nerespectării termenelor din vina beneficiarilor;
Pentru realizarea acestor proiecte este necesară elaborarea unor documentații tehnico-economice de complexitate ridicată care pe parcursul derulării proiectelor, pot fi optimizate în ceea ce privește soluțiile tehnice.”
Ordonanța este semnată de PRIM-MINISTRU DACIAN JULIEN CIOLOŞ și contrasemnata de alții.
Adică acum nici 10 ani statul român a găsit o soluție la o problemă mult mai gravă, chiar ilegală, în condițiile în care peste 50% din unele secțiuni de autostradă erau realizate deja, dar fără autorizație de construire, pentru ca România să nu piardă fondurile europene, pentru ca antreprenorii să încaseze (pt. a-și plăti salariații și furnizorii) și cetățenii să circule pe o porțiune de drum de mare viteză.
Azi, în anul 2025, deși există legislație, există precedent, dar nu există voință, instituții ale statului au permis să se rezilieze două contracte importante, pentru că nu au găsit în timp utiș o soluție, care se afla sub nasul lor.
România nu își mai permite să piardă timp în procesul dezvoltării sale, dar face greșeală după greșeală! Iar angajați ai statului persistă în interpretări eronate, fie din neștiință sau uneori din ambiții și interese ascunse!
În mod normal legea se interpretează în SPIRITUL și Litera ei! Spiritul legii este pe aceeași treaptă cu litera, iar spiritul ține de latura umană, de un anumit nivel de educație, nu numai juridică.
Legile sunt făcute pentru a proteja interesul unei comunități (națiuni) și nu al unui individ sau grup restrâns de privilegiați. Pe lângă anii de studii juridice îți mai trebuie și o doză de morală, iar aceasta se deprinde în familie, la școală, la biserică, uneori în cercurile de prieteni! Dacă una dintre aceste elemente îți lipsește, atunci ajungi să interpretezi legile într-un mod distructiv.
În cazul de față nu avem o problema de a aduce ceva ilegal în legalitate, ca în 2016, ci este vorba strict doar de interpretarea legislației.
Un operator economic nu poate fi obligat să-și blocheze fondurile proprii în baza unor promisiuni de demarare a lucrărilor de execuție, mai ales în vremurile noastre când promisiunile politicului par deșarte.
Ca să vă explicăm mai exact: deși Beneficiarul scrie în procedura de licitație faptul că finanțarea investiției nu este nici asigurată și nici sigură, solicită imperativ Antreprenorului să depună o garanție de execuție de 3 ori mai mare decât cea minim prevăzută prin lege (Legea 98/2016), garanție care să asigure Beneficiarul de recuperarea prejudiciului, în cazul executării eronate ale unor lucrări, ce nu au nici măcar asigurată finanțarea până în ziua de azi.
Normele ”proaste” și uneori decizii judecătorești discutabile i-au obișnuit pe funcționarii români să adauge la lege, să complice sau să nu-și asume. Fuga de răspundere și ”luatu-l pe NU în brațe” sunt dintre elementele care au dus la eșuarea statului.
Nu poate solicita un grup restrâns de angajați ai unei entități de stat, unui constructor implicat în multiple proiecte naționale și care deține mii de angajați și plătește zeci/sute de furnizori, să blocheze 100 de milioane de Lei doar pe baza unei interpretări legislative.
Se încalcă spiritul legii! Nu ai măsura proporționalității faptei tale și îl determini să rezilieze două contracte majore, poate cele mai mari de până acum din istoria autostrăzilor din România.
Blocarea unei sume atât de mari, pentru lucrări ce nu au garantătă finanțarea, poate duce la slăbirea și chiar la falimentul unei entități private.
Iar asumarea acestui eșec trebuie să vină de la politic, pentru că a permis unei structuri subordonate să persiste în greșeală și nu a venit cu măsuri reparatorii.
Să ne fie rușine de rușinea lor!
