Ce credea Nicolae Iorga despre drumurile din România unită? Ce i-a sfătuit pe tinerii ingineri?

Grup Infrastructura 28 octombrie 2021

2.485

drumuri viziunea si citate Nicolae Iorga

Intersecția lui Nicolae Iorga cu domeniul construcției de drumuri nu putea fi evitată. Cunoaștem că marele Iorga contribuia energic la dezvoltarea tuturor ramurilor ce modelau destinul culturii române.

Astfel, apelând la istorie, le vorbește tinerilor ingineri în speranța că aceștia vor câștiga o conștiință de sine și un respect al profesiei.

În viziunea lui Iorga drumul era un ”articol de civilisație”

În discursul său din 1920, în cadrul unei conferințe ținute la Școala de Șosele și Poduri, Nicolae Iorga invocă meseria sa de istoric pentru a însufleți generațiile noi de ingineri în idealul de construcție a infrastructurii rutiere necesare României după mare sa Unire.

”Cuvântul (drum. la noi e mai vechiu decit epoca romanică.: acest cuvânt este grecescul ”dromos” care în sensul acesta s’a pastrat până în timpul nostru la poporul grecesc”

”Judecând cineva după drumurile de acum, ar crede că noi suntem de puțină vreme inițiați în aceste avantagii ale civilisatiei (ilaritate); cu toate acestea suntem oameni cu drumuri foarte vechi, mai vechi chiar decit admirabilele drumuri romane”.

”În ce privește Moldova, a fost un timp cind cineva Ii inchipuia ca vechi drumuri romane nici n’au existat pe acolo, fiindca nu sint însemnate în aceleași izvoare ; faptul însă că se găsește în unele părți ale Moldovei, ici si colo, cite o comoară de monede care nu sint numai romane din vremea lmperiului, dar unele și din vremea Republicii și chiar citeva dintre insele mai vechi decit epoca romană, aceasta arată că oricum, mergeau drumeți cu scopuri de negoț și, prin părțile acestea”.

”Când Romanii au pătruns în țara Dacilor, ei au găsit și drumuri de comert, care evident n’or fi fost ca drumurile ce le faceau Romanii, dar negustorii se mulțămesc si cu mai putin decit legionarii, si au gasit în acelasi timp familiarisarea populatiei cu acest articol de civilisație care este drumul”.

”Orice drum comportă și poduri, chiar când n’are nevoie de poduri așa de mari cum sint podurile cu care mindria noastră nationala, de citava vreme, a împodobit chiar drumurile acelea care puteau să aibă poduri mai puține, și ceva mai mici, și mai puțin imposante”.

Anii 1920 – un început de modernizare pentru infrastructură

Contextul din 1920 era extrem de vital pentru viitorul infrastructurii rutiere din România. Iorga are dreptate să le ofere tinerilor ingineri un impuls pentru a contribui din plin la construcția drumurilor și podurilor. Astfel, eforturile de profesionalizare a meseriei de inginer (detalii aici) se vedeau decenii mai târziu.

Preocupările pentru domeniul infrastructurii sporesc din ce în ce mai mult după 1900. Apare în 1906 Legea drumurilor care prevedea înființarea în cadrul fiecărui județ a unui serviciu tehnic pentru toate drumurile. Practic, vorbim de un personal profesionist retribuit din fonduri publice. La 21 decembrie 1918 a luat ființă Direcțiunea Generală de Poduri și Drumuri.

Ar fi bine de amintit că primul congres al inginerilor a avut loc la Iași în 1921. La el au participat mari personalități precum: Anghel Saligny, Elie Radu, Petru Poni și alți reprezentanți ai autorităților centrale a tânărului stat român.

O istorie a drumurilor în România

Este limpede că cei mai mari constructori ai antichității au fost romanii. Cu respectarea acestei realități istorice, elementele invocate de Iorga rămân în piciore din punct de vedere al argumentației. Pe teritoriul Daciei dezvoltarea drumurilor, a căilor de comunicație terestre precede perioada cuceririlor romane.

Amintim în acest sens faptul că înainte de cucerirea Daciei s-a început în anii 33 d.Hr. construirea unui drum de-a lungul Dunării, pe maul drept al fluviului. Ar fi bine să amintim că în anul 513 î.Hr., în zona acutalului port Isaccea (județul Tulcea) este atestată construcția unui pod de vase peste Istros (Dunăre) de către supușii greci ai regelui perșilor, Darius.