FALIMENTUL AUTOSTRĂZILOR CARE PRĂBUȘESC ROMÂNIA
STUDIU DE CAZ
CUM AM AJUNS SĂ NE IMPRUMUTAM 3,6 MILIARDE DE EURO PENTRU CONSTRUCȚIA AUTOSTRĂZII A7, CÂND AM FI PUTUT SĂ NE ÎMPRUMUTĂM DOAR 500 DE MILIOANE?
RESPECTIV, SĂ AVEM UN COST REAL DE CONSTRUIRE DE 7 ORI MAI MIC!!!
În aceste zile, constatăm fără nici o surprindere, că în România doar prostia este predictibilă prostia și infinită.
Albert Einstein: ,,Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul”.
După o întreagă serie de articole în care precizam faptul că ne îndreptăm spre un dezastru anunțat, inclusiv la nivel de țară (nu doar de autostrăzi), constatăm astăzi că predicția noastră se îndeplinește.
Spuneam în articolul Apocalipsa Autostrăzilor:
,,Apocalipsa Autostrăzilor trece prin stomacul și portofelul românului fără ca acesta să bănuiască ce tip de mise en scène, de natură electorală și financiară, îi amanetează viitorul.
La fiecare 38 de eurocenți din PNRR, trebuie să contribuim de la Bugetul de stat sau din împrumuturi externe cu 62 de eurocenți!!!
La fiecare 40 de eurocenți din POT, trebuie să contribuim de la Bugetul de stat sau din împrumuturi externe cu 60 de eurocenți (cofinanțarea)!!!
Costurile proiectelor din POT sunt triplate prin asumarea unei supra -contractări dezastruoase de 200%.”
Astăzi suntem în situația în care cele precizate mai sus rămân confirmate, în plus la toată această poveste apare și ,, o imensă gaură bugetară”.
Așadar suntem prinși într-o dilemă:
Să continuăm melancolici un parcurs halucinant și de nerealizat, cu prețul falimentării populației sau, în scopul nefalimentării populației (chiar a țării), să ascultam rațiunea.
Chiar dacă rațiunea spune că nu am fost deștepti de loc și că trebuie să regândim totul, pentru că există un risc uriaș de: mega-criză si ,,îndatorare fără precedent “ și totul pentru mai nimic.
Conducătorilor noștri, aleși pe o listă și nu după un cv, le recomandăm să caute soluții acolo unde există posibilități reale, respectiv la specialiști. De asemenea conducătorilor le reamintim că:
Tot ceea ce decid trebuie să aibă legătură cu binele general și anume evitarea falimentării populației, și mai puțin orgoliile personale și/sau politice (pentru că political, în final permite unui ministru să devină un nume propriu și nu un reprezentant politic și sunt numeroase cazurile în istorie).
Însa, în acest fel, odată cu numele propriu urmează ambiția și punerea mai presus a opiniei proprii decât cea a specialiștilor în domeniu;
Investițiile propuse, investiții pentru care ne împrumutăm în condițiile unei ,,găuri” bugetare uriașe, trebuie să merite acest efort prin beneficiile de după implementare și exemplificăm:
Are rost să ne împrumutăm sute de milioane de euro pentru a construi 1000 de km de piste de bicicliști și Agenție moto-velo? Ce se va întâmpla după ce banii vor fi cheltuiți și pistele de bicicliști finalizate? Răspuns : Nimic, banii rămân îngropați, iar plata, ratele împrumuturilor vor copleși nu pe conducători, ci populația.;
Are rost să ne împrumutăm zeci de milioane de euro pentru a construi puncte de încarcare a maținilor electrice? Brusc , astăzi? Sau o putem face în timp, cu resursă proprie, ca un răspuns firesc la creșterea parcului auto electric;
Multe investiții de acest gen sunt investi:
Plecând de la idee că Autostrăzile nu produc bani, ci susțin o economie care produce bani, inclusiv contribuții la bugetul de stat. Rezultă atunci că Autostrăzile sunt benefice dacă există o economie care să le susțina/ care să le justifice. Abordarea prin care construim autostrăzi pe ,,spatele” unei economii prin suprataxare și prin reducerea salariilor utilizatorilor/populației, nu este sănătoasă pentru că:
Autostrăzile sunt investiții foarte costisitoare și din acest punct de vedere nu le putem implementa pe toate în același timp;
Urmează ca să construim multe Autostrăzi care să devină motorul unei Economii ,,obosite” de însăși finanțarea construcției lor și caraterizată mai ales prin suprataxare. O astfel de economie în care construim prin suprataxare, prin suprataxarea forței de muncă și unde orice altă posibilă ,,minunăție“ de investiție se va face la fel ca până acum, prin creșterea taxelor antreprenorilor, nu poate fi atractivă pentru posibili investitori. Această economie este gripată de cei care vor să o dezvolte, pentru că o fac greșit și este la mâna unor decidenți vremelnici pe care nu poți conta. Acest cerc vicios nu poate fi acceptat de un investitor serios ,cu un plan de afaceri pe termen lung, dar va părea interesant pentru un investitor cu un plan de afaceri pe termen scurt (tunuri);
Urmează să construim Autostrăzi pentru niște utilizatori mai săraci care nu vor mai dispune de disponibilități finaciare pentru a genera călătorii (plecând de la mersul la serviciu cu mașina proprie și piână la Vacanțe);
Urmează să mâncăm 3 alimente pentru care au impus prețul de vânzare și cam atât. Si cam tot atâta industrie pentru ca să se producă doar ce se consumă, asta când nu sunt importate.
Recomandăm Conducătorilor noștri să citească și să înțeleagă mai mult. Se confundă mult prea des fondurile europene cu împrumuturile externe, fie ele și cu o dobândă mică, spre exemplificare:
În sprijinul Conducătorilor și pentru a le confirma o posibilă decizie bună pentru viitor, venim și precizăm la nivel de proiecte de infrastructură rutieră și ,,ciclist”:
Și ce dacă renunțăm/ pierdem PNRR! În realitate renunțarea la PNRR, la modul fabulous de greșit cum a fost Întocmit, Înseamnă că: renunț să mă împrumut 62 de cenți la fiecare 38 de cenți pe care îi primesc prin PNRR, atenție că împrumut cu dobândă mică, contractat prin Comisia Europeană. PNRR = Instrument bun și util, dar care s-a reușit să se transforme într-o armă împotriva țării prin necunoaștere și lipsa simțului măsurii!
Se pun întrebările:
*De ce Germania, Finlanda, Danemarca, Austria și Luxemburg au accesat fonduri puține prin PNRR, în general sub 1% din PIB?
*De ce Suedia, Olanda și Irlanda nu au accesat niciun ban prin PNRR?.
*De ce suntem mereu în istorie, suntem pe contrasens cu contemporanii noștri cei mai importanti, de fiecare data? De ce aceste țări nu pot fi un bun exemplu de urmat?
Și ce dacă renunțăm/ pierdem PNRR! Sunt prevăzute multe investiții din cale afară de nerentabile, Vrem să ne împrumutăm 38 de cenți cu dobândă mică și 62 de cenți cu dobândă mare pentru:
Piste de bicicliști de milioane de euro, propuse în sate depopulate;
Pentru autostrăzi alocate dupa criterii politice, fără o justificare a sustenabilității;
Avem și Bonus!
În plus, la sfârșit, din cauza numărului prea mare de investiții care nu pot fi realizate în termenul prevăzut din PNRR, o să vină Comisia și să spună: Pentru că nu ți-ai îndeplinit și implementat propriul tau plan de investiții, te rog să îmi dai înapoi cei 38 de cenți.
Alt Studiu de caz
,,Săptămâna trecută, Guvernul a aprobat Proiectul de Lege pentru un împrumut de 600 de milioane Euro (3 miliarde lei) de la BEI, bani necesari pentru cofinanțarea Autostrăzii Moldovei, cele 12 contracte semnate (12 din 13 loturi) având o valoare de aprox. 18 miliarde lei. Autostrada este finanțată cu fonduri PNRR (tot pe împrumut) dar tranșa III este condiționată de mai multe reforme (detalii aici).”
Mai pe scurt, Autostrada Moldovei (lăsată la urmă de unii și de alții), are următoarea schemă de finanțare ,,vizionară “ a iluștrilor nostri foști și actuali conducători:
Pentru ca să poată accesa împrumuturi cu dobândă mică prin PNRR (prin Mecanismul European de Redresare și Reziliență) de 367 milioane euro pentru construcția Autostrăzii Moldova, se împrumută de la BEI (Banca Europeană de Investiții) 600 de milioane de euro.
Dar aceasta este prima etapa pentru că Autostrada Moldovei A7 cost 3,6 miliarde de euro.
În final, pe strategia absolut ,,vizionară” lucrurile vor sta în felul următor:
Pentru Autostrada Moldovei A7 urmează să ne împrumutam 2.232 miliarde euro la BEI (dobanda pieții) ca să putem accesa ca împrumut cu dobandă mică, prin PNRR, 1.368 miliarde euro. Dacă Autostrada nu este finalizată până în 2026 (și sunt șanse foarte slabe) cei 1.368 miliarde euro îi vom da înapoi și ne vom împrumuta 1.368 miliarde euro la dobânda pieții.
Concluzie : Ne împrumutăm 3.6 miliarde euro la dobânda pieței.
Dacă Autostrada Moldovei se finanța prin POT (programul operational finanțat prin fonduri europene cu adevărat neramburabile) lucrurile ar fi stat în felul următor:
Prin viziunea de astăzi a conducătorilor noștri, finanțarea ar fi fost reprezentată de 40% fonduri europene nerambursabile și 60% cofinanțare din România.
Concluzie : Ne împrumutăm 2.16 miliarde euro la dobânda pieței.
Prin menținerea angajamentelor din programul operațional anterior, respectiv fără intervențiile conducătorilor care au semnat noile angajamente pe POT, cofinanțarea României ar fi fost de 15% ți fonduri nerambursabile 85% .
Concluzie : Ne-am fi împrumutat 0.54 miliarde euro la dobânda pieței!!!
NU EXISTĂ O ANALIZĂ DE RISC PE PNRR. PENTRU CONDUCĂTORI EXISTĂ DOAR VICTORIE! EȘECUL NU EXISTĂ? EȘECUL EXISTĂ, ÎNSĂ PENTRU ROMÂNIA VA FI FALIMENTUL DE ȚARĂ:
Conform Comisiei Europene
Țările cu cele mai mari procente din PIB reprezentate de alocările prin MRR (%)
Grecia 16.68%
România 12.15
Croația 11.01
Italia 10.79
Bulgaria 9.23
…….
Soursa: Comisia Europeană
MRR – Mecanism de Rezilienta si Rederesare
Conform https://romania.europalibera.org/a/tari-ue-probleme-pnrr/32340245.html – :
,,Neîndeplinirea angajamentelor din PNRR, înseamnă pierderea banilor, iar pericolul nu este valabil doar pentru România, ci și pentru Spania sau Italia. Iar în unele cazuri, precum în cazul României, sumele sunt semnificative.
În alte țări, însă, chiar dacă nu în toate, problema nu este la fel de gravă, din simplul fapt că acele guverne nu au cerut atât de mulți bani.
Miza este diferită pentru un stat ca România, care se va baza pe aceste fonduri europene echivalente cu 12,15% din Produsul Intern Brut (PIB), în comparație cu o țară precum Olanda sau Danemarca, pentru care o eventuală pierdere a acestor sume cerute de la Bruxelles nu ar fi atât de semnificativă.”
Concluzie FINALĂ:
După ce ne vom îndatora dincolo de limitele acceptabilității și suportabilității la nivelul cetățeanului de rând, la final avem ca bonus cel mai probabil și o gaură suplimentară în bugetul statului de 12.15% din PIB.
Există țari care au apreciat PNRR ca fiind un risc major:
Risc major de imixtiune al Comisiei în ,,treburile interne” printr-un prea mare grad de control al politicilor interne. De exemplu: BELGIA;
Risc major privind pierderea fondurilor în conditionalitățile impuse de Comisia Europeană.
Renuntați la PNRR! Belgia, Suedia, Oland și Irlanda au făcut-o, iar Germania Finlanda , Danemarca, Austria și Luxembrug l-au adus la un nivel nesemnificativ în raport cu PIB-ul.
Prioritizați lista de investiții, în așa fel încât să ne permitem investițiile propuse. Pentru fiecare investiție propusă veniți și demonstrați că aduce beneficii suficiente;
Cel mai bun lucru care se poate realiza este să Securizați proiectele cu adevarat importante și să renegociați participația statului Român la POT. De la contribuție națională 60 de cenți pentru fiecare 40 de cenți europeni nerambursabili.
Nu ar fi mai bine să ajungem la înțelegerea anterioară, respectiv la fiecare 15 cenți contribuție națională să primim 85 de cenți contribuție europeană nerambursabilă?
