Șefii din industria de transport, bătaia de joc a angajaților

Comunicarea dintre “forul executiv” și “ăia care semnează” în companiile administrate bottom-up (de jos în sus)

În ultimele două decenii s-a cedat puterea de decizie către angajați, în multiple industrii despre care putem discuta cu exemple concrete, dar ne vom concentra pe aviație, unde exemplele încep să se adune.

Universal valabil, marile companii au indicatori de performanță trasați de acționari, de cele mai multe ori rezumându-se la “creșterea profitului cu X%”. Pentru indicatorul respectiv, un consiliu de administrație va numi rapid un manager școlit și cioplit să înțeleagă mecanismele economice ale organizațiilor, dar nu ale organizației.

Acesta va face o analiză standard din care va reieși, universal valabil, că organizația are costuri prea mari cu combustibilul (transport, logistică etc.) și cu resursa umană. Întrucât analiza acestui manager durează vreo 6 luni, acesta se sperie și reacționează rapid să ajusteze organizația pentru a putea livra în limita indicatorilor de performanță:

• scade costurile cu combustibilul – reduce rute, anulează tranzacții, rupe legături;
• dă afară oameni.

Într-un singur an de activitate, deciziile acestea sunt perfecte pentru un profit mai mare, artificial dezvoltat pentru că sunt costuri mai mici, nu pentru că managerul ar fi luat decizii ca organizația să se extindă către noi piețe sau să acapareze clienți noi. Motiv pentru care intervin problemele reale în noul exercițiu financiar, când manevra se va repeta și organizația începe să se deterioreze pe mâna unui manager care știe o singură poezie: tăiem și spânzurăm.

Dar până când?

Managerul începe să își ia din ce în ce mai multe responsabilități de la cei pe care i-a eliminat. Dar el nu se pricepe la treburile pe care și le asumă, … el se pricepe doar la cifre, să le facă să arate bine, ca să nu arate rău, să taie de la costuri, să crească la profit (nu la venit). Și așa începe să se amestece managerul nostru în operațiuni, spre exemplu:

Forbes citează din “șeful” aeroportului din Frankfurt, care spune mândru că a găsit soluția ca pasagerii să nu-și mai piardă bagajele: să și le cumpere pestrițe și colorate, ca să iasă în evidență. Asta deși aparatura tehnică de filtrare a bagajelor nu are senzori de captare a culorii, doar senzori care citesc codurile de bare pe care vi le lipesc agenții de check-in.

“Șeful” de la Heathrow se plânge că are pasageri, ai naibii ei, care vin cu bagaje. Boss-ul Aeroporturilor București anunță în toată presa că deschide un aeroport vechi, nou renovat, plin de clienți care infirmă că ar avea intenția de a veni acolo, conform BoardingPass. Păi bine, dar vagele noastre cunoștințe juridice ne șoptesc în ureche precum Jiminy Cricket lui Pinochio: relațiile contractuale pornesc de la contract, nu?

Referință: https://www.lbc.co.uk/news/heathrow-airport-remains-loss-making-due-to-covid/

Tocmai de aceea George Butunoiu are dreptate, oricât am vrea să nu fie adevărat: un manager este bun atâta vreme cât cunoaște mecanismul pe care-l administrează. Altfel, riscă să-l strice ireparabil. Și cum unul câte unul pică (la sisteme ne referim), întreaga mașinărie (industria) începe să scârțâie.

Grupinfrastructura.ro a consultat un expert în aviație anterior acestui articol. În articol, cel pe care îl găsiți mai jos, acesta afirma că pandemia nu a stricat industria de transporturi aeriene.

Acesta a fost vârful icebergului. Industria a început să pice cu mult înainte din decizii proaste în decizii proaste, asumate la nivel de manageri slabi, rotiți cu viteza elicei de avion, ne asumăm noi.

Realizăm astăzi, din vasta noastră experiență cumulată în industria de administrare a infrastructurii, că managerii asumați politic sunt bătaia de joc a personalului din organizațiile pe care “le conduc”. Personalul, care de fapt conduce organizațiile în care managementul este realmente incompetent să decidă, servește săgeți otrăvite către “șef” – care este, din nou, realmente incompetent să discearnă între realitate tehnică și “mișto-uri la autobază”.

Poate nu veți realiza inițial enormitatea afirmațiilor acestor “șefi” de aeroporturi, până nu veți parcurge prezentul material, dar vă garantăm noi, din experiență, că angajații și-au luat “managerii” peste picior, poate pentru că le-a ajuns cuțitul la os, poate din frustrare fatalistă, și îi împing politicos cu capul spre gardul de beton.

Dar acesta nu este un semn bun. Acesta este cel mai important semn pentru acționari: s-au atins niște limite și este nevoie de măsuri urgente pentru redresare, de oameni competenți, de echipă și solidaritate în decizie.

Sursă foto: print screen Boarding Pass; pixabay.com