Infrastructura, între prezent și viitor, din pespectiva securității mondiale

Infrastructura este recunoscută ca un element fundamental (critic) pentru economiile sănătoase și comunități stabile. Ea permite comerțul, circulația persoanelor, a bunuri și  a informațiilor, facilitând activitățile zilnice ale cetățenilor și dinamica societății în ansamblu.

În contextul transporturilor, societățile se bazează pe rețelele de transport pentru bunul mers al economiei ș pentrui bunăstarea lor socială. Capacitatea sistemului de transport de a funcționa în condiții nefavorabile și de a-și reveni rapid la nivelurile acceptabile de funcționare după un eveniment sunt fundamentale pentru bunăstarea comunităților.

Conform cercetărilor, riscurile pentru infrastructurile critice sunt în creștere la nivel global

Aceste pericole pot include dezastre naturale, probleme tehnologice, sociale și politice, fiecare dintre ele având cu un grad variabil de predictibilitate. La nivel internațional, există un apel  pentru a îmbunătăți reziliența infrastructurii critice.

Acest lucru trebuie să conducă la o accentuare  a modului în care aceasta poate fi definită, măsurată și cum poate fi îmbunătățit sistemul de transport.

Realitatea la nivel internațional ne arătată încă o dată că pacea și securitatea durabilă nu sunt intangibile, adaptarea la aceste dinamici din ce în ce mai rapide necesită o coagulare guvernamentală flexibilă, inovatoare și uniformă care să conducă la responsabilizarea întregii societăți.

Armata și infrastructura, o pereche necesară pentru securitate

Mobilitatea forțelor armate este un factor cheie în determinarea potențialului succes al unei operațiuni militare. Viteza cu care trupele și bunurile pot fi mutate în zona operațiunilor determină în mod direct timpul de răspuns pe parcursul unei situații de criză.

În plus, mobilitatea militară eficientă sporește descurajarea, arătând potențialilor adversari că forțele armate precum și aliații pot și vor fi disponibili ori de câte ori  este necesar.

Mediul strategic în schimbare din Europa dar și din vecinătatea sa, face ca amenințările să devină mai vizibile. Analizele făcute la nivel European, dar și internațional arată o tendință îngrijorătoare în ceea ce privește situația noastră generală de Securitate. În același timp, aceste analize accentuează o creștere a tensiunilor în mai multe domenii  și aceasta tendința este probabil să continue în perioada următoare.

Obiectivul final e de a închide golurile, de a elimina blocajele și barierele tehnice

Îmbunătățirea mobilității militare este o chestiune de credibilitate și descurajare atât pentru NATO, cât și pentru UE.

Politica rețelei transeuropene de transport (TEN-T) abordează implementarea și dezvoltarea unei rețele europene de linii de cale ferată, drumuri, căi navigabile interioare, rute maritime, porturi, aeroporturi și terminale feroviare.

Obiectivul final este de a închide golurile, de a elimina blocajele și barierele tehnice, precum și de a consolida coeziunea socială, economică și teritorială în UE. Rețeaua transeuropeană are o structură cu două straturi, care cuprinde o rețea cuprinzătoare și una centrală.

Rețeaua de bază urmează să fie finalizată până în 2030, rețeaua cuprinzătoare până în 2050. Rețeaua de bază conține 9 coridoare, dintre care 6 trec prin Germania. Acestea sunt multimodale și sunt concepute pentru a îmbunătăți în special legăturile transfrontaliere în cadrul Uniunii.

Alianța trebuie să ia în considerare apărarea simultană și paralelă a mai multor regiuni

Mediul de securitate al Europei (în cazul de față) s-a schimbat fundamental în 2014 ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și a anexării  Crimeei. De atunci, NATO a pus un accent nou pe descurajare și apărare și a făcut un efort semnificativ pentru a-și consolida poziția.

Având în vedere politica actuală a Rusiei de confruntare constantă, utilizarea războiului hibrid atât în ​​timp de pace, cât și în timpul crizelor, precum și potențialul său militar în creștere în apropierea frontierelor NATO, Alianța trebuie să ia în considerare apărarea simultană și paralelă a mai multor regiuni din toate care ar putea fi în pericol într-o criză cu Rusia.

Aceste regiuni se întind de la Norvegia de Nord și Atlanticul de Nord prin regiunile Mării Baltice și Mării Negre până la Marea Mediterană. Mai exact, NATO trebuie să își sporească în continuare capacitatea de reacție și agilitate, precum și disponibilitatea forțelor sale militare și să le poată desfășura rapid pentru a oferi întărirea în timp util a aliaților într-o criză sau un conflict militar. Viteza este esențială.

De asemenea, NATO își menține angajamentul de a răspunde eficient la crizele dincolo de granițele Alianței. Având în vedere riscul ca astfel de crize să escaladeze rapid, este importantă și capacitatea de a răspunde rapid la distanță.

Este necesar un angajament la cele mai înalte niveluri ale NATO, UE și capitalele europene

Există trei factori principali care ar trebui să conducă toate eforturile de îmbunătățire a mobilității militare în Europa și în interiorul acesteia: angajamentul la nivel înalt, planificarea militară eficientă și adoptarea unei abordări a întregului guvern.

Este necesar un angajament la cele mai înalte niveluri ale NATO, UE și capitalele europene, și atât în ​​domeniile politic, cât și militar, pentru a pune condițiile fundamentale pentru mobilitatea militară.

autor Petru Sabou

Sursa FOTO: https://detektor.fm/